Dacǎ albinele vor dispǎrea, umanitatea ȋşi va numǎra zilele!

În ultimul timp pe mai toate canalele media lumea se documenteaza cu date privind sfârşitul lumii.

Pânǎ ȋn 21 decembrie 2012 mai este foarte puţin şi toatǎ omenirea este curiosǎ ȋn privinţa  modalitǎţii prin care o sǎ ne prǎpǎdim.

Ne imaginǎm o sumedenie de evenimente catastrofale  care probabil o sǎ ȋşi facǎ prezenţa cu o aşa forţǎ ȋncât omenirea nu va avea nici o şansǎ.

Mintea ne este orientatǎ la planete ce se aliniazǎ, asteroizi gigantici, furtuni solare, bombe atomice, arme chimice sau biologice, etc.

Şi totuşi ceva foarte mǎrunt, la care foarte puţini se gândesc, poate sǎ ducǎ la dispariţia lumii pe care o cunoaştem noi astǎzi.

Einstein spunea cǎ sfârşitul prin aceastǎ metodǎ va fi unul lent, cam de patru ani.

Te provoc la un exerciţiu de imaginaţie. Cum ar fi dacǎ albinele ar dispǎrea? Cum ar fi dacǎ ȋntr-o bunǎ zi zumzetul albinelor nu şi-ar mai face apariţia prin vǎzduh?

Oare omenirea aşa cum o ştim noi astazi va putea supravieţui?

Einstein şi-a imaginat aceastǎ lume şi a concluzionat cǎ omenirea fǎrǎ albine ar mai putea exista maxim patru ani. Nu ştiu exact contextual ȋn care Einstein a rostit aceste cuvinte şi nici mǎcar cum anume şi-a imaginat acest scenariu.

Totuşi fiecare din noi suntem ȋnzestraţi cu creativitate şi ȋmpreunǎ putem sǎ ne imaginǎm aceastǎ lume astfel ȋncât sǎ ne dǎm seama ce s-ar putea ȋntâmpla dacǎ albinele ar dispǎrea de pe faţa pamântului.

Hai sǎ vedem!

Ȋn primul rând ne putem lua adio de la miere, propolis, polen, etc. Nu este un eveniment catastrofal acest lucru, oricum noi românii nu prea consumǎm produse apicole.

Am ȋnţeles cǎ un român consumǎ ȋn medie cam 200 – 300 g miere pe an ȋn timp ce un neamţ consumǎ aproximativ 2-3kg, deci de vreo zece ori mai mult decât noi.

Oricum, fǎrǎ produse apicole, omenirea se lipseşte de una din cele mai bogate surse de vitamine, minerale, antibiotice naturale, etc pe care natura i le-a pus la dispoziţie.

Lipsa mierii şi a produselor apicole sunt ȋnsǎ doar câţiva fulgi de nea ce s-au unit ȋntr-un bulgǎre ce se face tot mai mare şi care apoi sfârşeşte ȋntr-o avalanşǎ periculoasǎ.

Cum spuneam nu lipsa mierii este esenţialul. Albinele sunt fiinţele care se ocupǎ cu polenizatul ȋn livezile noastre.

Aprope toţi pomii fructiferi din zona temperatǎ cum ar fi: caişi, piersicii, merii, perii, cireşii, vişinii, etc sunt dependenţi de polenizarea fǎcutǎ ȋn proporţie foarte mare de cǎtre albine.

Dacǎ albinele nu ar exista pomii fructiferi nu ar mai lega fruct. Primǎvara pomii fructiferi ar face cu toţii flori şi ar aştepta ȋmbracaţi şi ȋnmiresmaţi ȋn haine de sǎrbǎtoare ca micile vietǎţi sǎ-i colinde.

Aşteaptǎ ȋnsǎ ȋn zadar.

Ȋnsǎ nu doar pomii fructiferi din zona noastrǎ ar avea de suferit de pe urma dispariţiei albinelor. Fǎrǎ albine ne putem lua adio şi de la portocale, lǎmâi, clementine, etc.

Prin dispariţia fructelor de pe piaţa, sau din grǎdina proprie, cea mai mare şi importantǎ sursǎ de vitamine şi minerale a omului s-ar compromite total.

Mergem mai departe, bulgǎrele se face tot mai mare.

Pe lângǎ fructe şi unele legume, foarte afectatǎ de dispariţa albinelor ar fi spre exemplu producţia de floarea soarelui sau a altor plante agricole care fǎrǎ vizita albinelor ar da producţii mult diminuate.

Alimentele provenite din plante dependente de vizita albinelor, unele din ele le-am enumerat mai sus, aduc peste 35 % din necesarul energetic, de minerale,vitamine şi antioxidanţi de care corpul uman are nevoie.

Cu toate acestea am citit ȋntr-un articol faptul cǎ ȋngrijorarea nu trebuie sǎ fie aşa mare pentru ca nu ar fi afectate producţiile de: grâu, porumb, orez, cartof etc,ȋntrucât acestea nu necesitǎ polenizare.

Oare chiar aşa o fi?

Alimentele fabricate din grâu, porumb, soia, orez, etc sunt foarte hrǎnitoare, conţin o cantitate ȋnsemnatǎ de proteine şi aminoacizi, unele din ele o cantitate deloc de neglijat de vitamine.

Ȋnsǎ nu conţin toatǎ gama de vitamine şi minerale, nu le conţin ȋn proporţiile echilibrate de care organismul uman are nevoie. De asemenea nu conţin antioxidanţii atât de binefǎcǎtori organismului nostru.

Omul este inventiv şi le creazǎ artificial. Ȋn loc de un mǎr o sǎ savurǎm gustul unei pastile luatǎ cu un pahar cu apǎ.

Oare ȋnsǎ insectele, pǎsǎrile care se hrǎneau şi ele pe seama seminţelor provenite ȋn urma polenizǎrii, tot cu pastile se vor hrǎnii? Eu cred ca vor trece in ograda oamenilor.

Bulgǎrele de zǎpadǎ este foarte mare acum, destul de masiv ȋncât sǎ creeze o avalanşǎ nimicitoare.

Acum urmeazǎ un alt aspect foarte important. Când ai fost la munte sau poate la ţarǎ la bunici, cu siguranţǎ ai vazut fâneţele, pajiştile naturale pline de o sumedenie de flori, un adevǎrat covor multicolor.

Culorile florilor ȋn general au rolul de a atrage polenizatorii. Mai sunt şi specii de plante otrǎvitoare care  prin culoarea lor avertizeaza cǎ dacǎ sunt consumate te poţi otravii, astfel ȋncât dǎunǎtorii se feresc de ele, iar respectivele plante se pot reproduce ȋn pace.

În general ȋnsǎ culorile florilor au rolul de a atrage albinele care sa facǎ polenizarea respectivelor flori. În lipsa polenizǎrii florile nu fac seminţe, prin urmare nu se pot reproduce.

Necazul este cǎ aceste plante ȋn general nu se pot reproduce decât exclusiv prin seminţe, iar daca lipsesc albinele ȋn câţiva ani rezerva de sǎmânţǎ din sol se epuizeazǎ, iar respectivele specii pier pentru totdeauna.

Rǎmân ȋn schimb doar plantele care se reproduc şi vegetativ sau care ȋşi fac polenizarea cu ajutorul vântului.

În câţiva ani, mii de specii de plante ar disparea pentru totdeauna de pe faţa pǎmântului, iar odata cu acestea şi speciile de gâze sau pǎsǎri care aveau ca hranǎ  plantele sau seminţele respectivelor plante.

Farǎ albine florile sǎlbatice ar dispǎrea pentru totdeauna. Deşertul verde ar pune stǎpânire peste pajişti şi pǎşuni.

Insectele şi pǎsǎrile care odatǎ se hrǎneau cu seminţele plantelor sǎlbatice de foame s-ar reprofila şi ar intra masiv ȋn culturile agricole.

Prin urmare spectrul de insecticide trebuie crescut. Însǎ ce vom face cu pǎsǎrile?

Exemplele pot continua ȋn continuare pânǎ la sfârşit… sfârşitul nostru.

Ciclul vieţii pe pǎmânt fǎrǎ albine ar fi grav afectat. Aşa cum spunea Einstein ȋn patru ani omenirea ar mai exista maxim patru ani.

Cel puţin cu siguranţǎ nu va mai fi ca acum, va fi o lume fǎrǎ flori, o lume fǎrǎ cântecul greierilor ȋn prag de searǎ, o lume tristǎ.

Şi totuşi chiar se poate ȋntâmpla asta?

Da, se poate ȋntâmpla! Numǎrul de familii de albine pe plan mondial este ȋntr-o continuǎ scǎdere. De vinǎ sunt ȋn general pesticidele, bolile şi dǎunǎtorii albinelor, radiaţiile emise de tefoanele mobile, etc.

Vorbeam cu un prieten care are albine aproape de un releu pentru telefonie mobilǎ. Nu face pastoral, iar de când este releul ȋn stare de funcţionare are pierderi ȋnsemnate de albinǎ.

Albinele se rǎtǎcesc, sunt bulversate de undele emise de aceste aparate.

Oare putem face ceva?

Cu siguranţǎ putem sǎ facem! În SUA sunt asociaţii nonguvernamentale care ȋndeamnǎ populaţia sǎ creascǎ albine. Nu trebuie sǎ ai 100 de familii.

O familie de albine este de ajuns.

Pe lângǎ cel puţin 20 kg de miere, polen şi propolis, cu o familie de albine asiguri o bunǎ polenizare a speciilor de pomi fructiferi, dar şi plante din flora sǎlbaticǎ.

În privinţǎ sǎnǎtǎţii noastre cred cǎ fiecare din noi este de acord ce efecte pozitive implicǎ sǎ consumi o cantitate ridicatǎ de produse apicole.

Ce spui, suntem pregǎtiţi pentru o astfel de iniţiativǎ?

Cu prietenie,


Nicu

email

Comments

  1. Ciprian

    Informatii pretioase despre albine…chiar nu stiam ca sunt asa importante pentru noi oamenii…pentru planeta in general…
    Cand ma voi muta la casa..la tara…ar fi o provocare un stup de albine 🙂

    1. Profile photo of admin
      admin Post author

      O sa fie doar o provocare la inceput, insa dupa primul an cu siguranta se va transforma intr-o pasiune 🙂

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *