Lucrări de primăvara în stupina – restrangerea cuibului de albine

Restrangerea cuibului de albine încă înainte ca primăvara să își intre pe deplin în drepturi este una din activitățile cele mai importante pe care o poate face un apicultor spre sfârșitul lunii februarie, începutul lui martie. Această activitate cu toate că este foarte importantă, de cele mai multe ori este destul de neglijată de către apicultorii începători.  Restrângerea cuibului de albine se poate face odată cu igienizarea de primăvară a stupilor.

Ce putem găsi într-un stup spre sfârșitul iernii

1. Albină mai puțină comparativ cu ceea ce am lăsat în toamnă

Ȋn această perioadă, când temperaturile în timpul zilei încep să depășească 6-7 ˚C, iar înspre amiază avem uneori chiar și peste 10˚C, albinele nu mai stau amorțite în ghem. Atunci, la deschiderea stupilor vom putea observa că cele mai puternice familii de albine stau pe cel puțin  6-7 rame, familiile mijlocii pe 4-5 rame, iar cele mai slabe între 1 și 3 rame.

Indiferent că sunt familii puternice sau slabe, toamna când s-a făcut împachetatul stupilor, s-a procedat astfel încât peste iarnă să rămână doar rame pline cu albină, plus încă două rame pline cu miere, pe o parte și cealaltă a ghemului.

Spre sfârșitul iernii cu sigurantă vom găsi  in stupi mai puțină albină decât am lăsat în toamnă. O parte din albină va pierii de bătrânețe, iar aici în special vorbim de albina care s-a ocupat de cules în ultima parte a verii trecute. Respectiva albină de obicei este destul de uzată, pentru că pe deoparte spre sfârșitul verii cules este mai puțin , iar această albină va trebui sa facă un efort în plus pentru a umple stupul cu mierea necesară timpului iernii. De asemenea respectivele albine sunt cele care preiau siropul administrat de apicultor, sirop pe care îl ca prelucra încercând să-l aducă la o consistență asemănătoare mierii. Această activitate va uza albina. O altă parte din albine ar fi putut pierii în timpul iernii având  drept cauze bolile, diferiți dăunători, lipsa de hrană, loviri ale stupilor în perioadele de ger, etc.

2. Petice de puiet căpăcit și necăpăcit

Dacă au beneficiat de turte, în general spre sfârșitul iernii, familiile de albine vor avea suprafețe cu puiet de diferite vârste. Prezența puietului înspre sfârșitul iernii este binevenită, pentru că va ajuta familia de albine să facă schimbul de generații între albinele de iarnă și cele din primăvară într-un mod pe cât se poate de armonios. Lipsa acestui puiet, sau lipsa puietului în prima parte a primăverii poate duce la depopularea rapidă a familiei de albine, cu consecințe negative asupra culesului din anul respectiv.

3. Miere repartizată necorespunzător

Ȋn această perioadă,  ramele pe care albinele au iernat vor avea cantități foarte mici de miere(vezi pozele din articol). Practic ramele din mijloc, pe care de obicei găsim și puiet vor avea cantitatea cea mai mică de miere, iar cantitațile cele mai ridicate de miere le putem găsi pe ramele laterale cuibului.

4. Temperatura în stup reglată în mod deficitar

Odata cu apariția puietului, atenția albinelor se centrează pe respectiva suprafață.  În cazul în care cantitatea de puiet este foarte ridicată, comparativ cu puterea familiei de albine, atunci pot să apară probleme. Albinele nu vor mai reuși să încălzească suficient volumul de aer din cuib, iar atunci puietul începe să moară de frig. Apicultorul va observa pe urdiniș, sau pe fundul stupului larve albe moarte. Această problemă apare întrucât albinele nu mai stau ghem desupra puietului, ci acoperă ramele din cuib în mod normal, așa că și caldura va fi disipată în tot cuibul, nu doar în ghem.

Greșeli uzuale pe care le fac apicultorii începători

  1. Introducerea de rame pline cu miere între ramele pe care sunt albine

Această primă greșeală cred că o fac majoritatea apicultorilor începători. Apicultorul observă că ramele pe care se găsește puietul au puțină miere, așa că ia o ramă plină cu miere din magazie, sau de la marginea cuibului și o introduce între ramele cu puiet. Respectivii apicultori cred că în acest mod, albinele și puietul din cuib vor fi salvate de la moartea prin înfometare. Ceea ce nu se ia în consederare ar fi că prin această manevră a rupt cuibul în două. Așa că în serile reci de primăvară, albinele vor trebui să încălzească un spațiu și mai mare. De asemenea s-ar putea ca o parte din albină să rămână într-o parte a respectivei rame, iar o altă parte mai mică în cealaltă parte. Consecința ar fi că albinele aflate în grupul mai mic vor avea capacitatea de a încălzi puietul mult diminuată, cu consecințe dramatice asupra puietului.

  1. Introducerea de rame cu miere între albinele din ghem

Mai grav decât cele de la punctul 1 ar fi introducerea de rame cu miere, între albinele aflate încă în ghem. Apicultorul observă că albinele din ghem nu mai au mâncare, sunt urcate deasupra ramelor, așa că ia hotărârea să introducă o ramă cu miere. Va desface astfel o ramă cu albină din cuib și va introduce între ramele cu albinele amorțite o ramă plină cu miere. Consecința ar fi că albinele aflate pe rama dinspre exterior, fiind rupte de restul cuibului, sunt condamnat. Apicultorul le va găsi moarte între rame.

  1. Apicultorul nu procedează la restrangerea cuibului de albine

Ar putea să avem mai multe consecințe, dacă apicultorul nu intervine să facă restrangerea cuibului de albine. O consecință ar putea fi moartea întregii familii de albine prin înfometare. Albinele vor consuma întreaga miere de pe ramele în care avem puiet. In cazul in care intervin mai multe zile cu frig, accesul la hrana va fi dificil de facut. Practic nu va mai fi acces la hrana de pe ramele laterale, cu consecințele de rigoare.

O altă consecință ar putea fi dezvoltarea deficitară a familiei. Albinele nu vor reușii să încălzească tot spațiul cuibului, iar matca nu va oua corespunzător. Așa că schimbul de generație între albinele din cuib se va face brutal. Albinele de peste iarnă vor muri pe capete și prea puțină albină va reuși să le ia locul. Apicultorul va deschide stupul și va observa că un stup ieșit pe 5-6 rame, acum de abia mai este pe 3-4 rame, poate mai puține, iar întreaga vigoare a familiei este afectată.

 

Așadar care este avantajul ca facem restrangerea cuibului de albine în primăvară?

Lăsând în stup doar rame pline cu albină si miere suficientă, vom ajuta albinele să încălzească mai bine spațiul în care se găsesc. Matca va oua mai puternic, iar familia va crește fără să se simtă pierderea albinelor care au iernat stupul. De asemenea prin restrangerea cuibului de albine, vom redistribui mierea  facilitand accesul la mâncare. Dacă suntem atenți și facem la timp restângerea cuibului, albinele se vor dezvolta puternic. Puietul din luna martie și aprilie este cel care ne aduce miere de salcâm. Așa că scopul nostru trebuie să fie,să avem cât mai mult puiet in aceste luni. Prin restrangerea cuibului de albine și asigurarea de hrană nu facem decât să obținem pentru salcâm familii de albine puternice.

Cum să procedăm la restrangerea cuibului de albine

Toate lucrările de mai jos se efectuează în momentul în care albinele nu mai sunt în ghem.  Afară avem temperatura de peste 7-8 grade și nu avem bătăi puternice ale vântului.

Ȋn primul rând ramele care conțin puiet, indiferent de cantitatea de miere, vor fi așezate în mijlocul cuibului. Vom elimina din stup ramele cu o cantitate insuficientă de miere. Dacă pe respectivele rame avem albine, exclus puiet, acestea vor fi scuturate în stup. Lângă puiet vor fi așezate ramele cu cantitatea cea mai mare de miere. După ultima ramă pe care avem albină adăugăm o diafragmă. După diafragmă putem să așezăm o ramă de miere pe care o descăpăcim. Albinele se vor strecura în respectiva zonă și vor prelua mierea, așezând-o lângă puiet. Aș recomanda ca respectiva ramă să o ducem puțin în casă, astfel încât mierea să se dezaharisească. Mierea va deveni repelentă, albinele o vor prelua mai ușor, va fi o stimulare timpurie a albinelor. Un alt sfat ar fi ca respectiva ramă să nu o așezați lipit ci oblic fata de diafragmă.

Odată ce familia este restrânsa, cu mâncare așezată temeinic în stup, familia de albine va progresa. Bineinteles ca în ritmul naturii și al apicultorului. De aici în colo apicultorul trebuie să se gândească la modalități de stimulare. Despre acestea însă într-un articol viitor.

email

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *