Povestea unei pasiuni nascuta din compasiune pentru un ghem de albine

Vorbeam zilele acestea cu niste prieteni despre ce anume ne pasioneaza si cum anume o pasiune patrunde în sufletul nostrum şi rămâne acolo mult timp, poate pentru totdeauna.

Pentru mine  sa ma ocup de albine la început a fost doar un joc inocent, copilaresc. Imi aduc aminte ca vedeam de departe apicultori cum lucrau între mii de insecte gata sa-i înţepe şi credeam că trebuie sa ai un mare curaj sa faci asa ceva.

Startul declaşării pasiunii a avut loc într-o zi călduroasă de vară, când unui apicultor i s-a răsturnat un stup în centrul satului.

A fost o întreaga nebunie, albinele au început sa înţepe pe toţi cei care treceau prin zonă, iar oamenii care locuiau în vecinătate cu locul accidentului se temeau sa iasă din casă.

Copil fiind am auzit ce se întâmplă şi imediat m-am dus să văd despre ce e vorba. Apicultorul si-a strâns albinele si s-a făcut nevăzut, dar în urma lui au mai ramas ghemuleţe de albine, care încercau să supravieţuiască.

Mi-a fost milă de bietele insecte şi în acelaşi timp mi-am zis că este oportunitatea să am propria familie de albine. Am folosit un scaun vechi pe post de cadru din lemn, pe care am batut scânduri şi am făcut o ladă cum am ştiut eu mai bine.

Apoi cu ajutorul unei cutii din carton, seara pe răcoare, am strâns aproximativ 30 albine şi le-am dus acasă. Le-am aşezat în stupul meu, unde le-am servit cu o cutiuţă de chibrit cu zahăr şi am aşteptat ca micile insecte să se acomodeze şi să înceapă activitatea de baza,  să facă miere 🙂

Apoi  zilnic de vreo 10 ori le vizitam si mă uitam în ladă să vad dacă au făcut ceva, până am luat prima ţeapă, apoi am început să le deranjez mai rar.

Povestea cu primele albine s-a terminat când s-a uitat şi fratele mai mare în ladă şi l-au înţepat se pare mai tare, iar din cauza nervilor mi-a aruncat lădiţa, iar albinele au dispărut

În acel an am dus scândură la un tâmplar ca să îmi confecţioneze o ladă pentru albine, iar de la un apicultor bătrân din sat am cumpărat la un preţ mai mic o familie de albine cu condiţia să merg pe la el ca să îl ajut cu albinele, iar cu această ocazie să învăţ ce trebuie făcut.

Am acceptat cu multă plăcere şi din acea vară, tocmai terminasem clasa a opta, a început  o pasiune care durează de aproape 10 ani.

Îndeplinirea unui vis sau unei pasiuni de multe ori este o întreagă aventură. Trebuie mereu să treci prin propriile temeri şi de multe ori să asculţi şi „temerile” celor din jur, care vor să te „ajute cu un sfat”.

Îmi aduc aminte cum mergeam mândru pe stradă cu noua mea ladă de albine iar pe drum m-am întâlnit cu nişte cunoştinţe care s-au dovedit curioşi de ultima mea achiziţie. Le-am spus ce aveam de gând şi imediat am auzit:     „ Nu o să meargă, trebuie să cumperi saci de zahăr ca să le hrăneşti”, apoi alţii „ Nu te pricepi şi o să îţi moară”, „ vine iarna şi adio albine” etc.

Au trecut atâţia ani de atunci şi nu a trebuit să cumpăr saci cu zahar, iar într-un an de zile lucrând pe stupii mei, dar şi pe ai apicultorului cu experienţă am învăţat lucrurile de bază pe care trebuie să le ştie un cineva pasionat de albine. Nu a fost greu şi nici uşor ci a fost doar foarte frumos.

Ti-a fost vreodata milă de ceva anume, poate o insectă pe care uşor puteai să o striveşti cu piciorul şi şi cu toate acestea nu ai făcut-o, din contră ai făcut tot ce ai crezut tu de cuviinţă ca să ajuţi sărmana fiinţă?

Poate ai vazut vreodată o floare sălbatică minunată pe câmp sau într-o pădure şi primul impuls  a fost sa o culegi şi să o duci în camera ta, dar apoi ţi-ai dat seama că e frumoasă pentru că e unică pe acel câmp şi dacă o culegi şi o duci în camera ta îi distrugi ceea ce o face frumoasa şi din acest motiv mai bine ai lăsat-o acolo şi ai plecat fericit lăsând în urma ta un zâmbet. 

Sau poate ai fost cu bunicii pe câmp şi i-ai văzut cum adunau plante medicinale cu care îşi vindecau bolile şi îţi spuneai cu compasiune în mintea ta că sunt cam înapoiaţi de mai folosesc aşa ceva şi încercai să le explici că la farmacie cu X lei pot cumpăra medicamentul de-a gata.

Însă acum ai crescut şi când eşti bolnav cumperi plante medicinale cu destul de mulţi bani cu toate că dacă faci o scurtă plimbare pe un câmp în perioada verii calci pe ele fără să ştii, iar poate bunicii nu mai sunt acolo să ţi le arate, să te înveţe.

Îţi aduci aminte de copilarie când îţi ungeai o felie mare de pâine cu multă miere, iar apoi o mâncai cu multă poftă ungându-te pe degete, faţă sau haine?

Acum ai crescut şi mergi în supermarket şi cumperi miere, dar mierea nu mai e la fel, nu mai are acelaşi gust, aceaşi aromă, mierea parcă nu îţi mai oferă aceaşi bucurie, iar tu crezi că e din cauză că ai crescut şi e normal să nu mai simţi ce ai simţit atunci, dar oare chiar aşa o fi?

Cumpără miere de la un apicultor şi gustă miraculosul produs şi o să vezi diferenţa!

Sunt o gramadă de pasiuni şi fiecare pasiune de cele mai multe ori are povestea ei.  Toţi avem hobbyurile noastre şi poveşti care stau în spatele acestora.

Cred că eşti de acord că doar atunci când lucrezi la ceva care te pasionează simţi că eşti fericit, simţi că faci parte din ceva extraordinar.

Cunoşti acea vorbă din bâtrâni cum că „banul e ochiul dracului” sau că „banii nu aduc fericirea”. Nu stau să filosofez asupra acestora, vreau doar să îţi spun că atunci când lucrezi şi faci bani dintr-o pasiune de-a ta atunci nu banul te conduce ci pasiunea, iar când faci ceva din pasiune eşti pur şi simplu fericit, împlinit.

Oare tu ce pasiune ascunsă porţi în suflet? Ţi-ar plăcea să lucrezi ca şi mine cu albinele, să ai lângă casa ta propria afacere? Ce te reţine să ai propria stupină, propriul laborator natural de alimente şi medicamente?

Sau poate ai un alt gen de pasiune, un alt gen de abordare şi mi-ar plăcea să te aud. Ori ce ar fi, primul pas spre succesul tău e să ai curaj să scoţi  de acolo din suflet ceea ce ascunzi, ceea ce crezi că ţi-ar place să lucezi.

Sunt curios ce pasiuni mişună prin sufletul tău şi cum am putea face ca acea pasiune să prindă rădăcină şi să fructifice în bunăstare şi fericire pentru tine.

De asemena mi-ar plăcea să aud de la tine cum anume s-a declanşat pasiunea ta, povestea pasiunii tale!

Cu prietenie,

Nicu